În încercarea de a se înregistra progrese cât mai bune în ceea ce privește recuperarea copiilor diagnosticați cu autism și găsirea acelor tratamente care să ducă la o mai mare autonomie a acestora oamenii de știință încearcă diferite terapii, cu efecte mai mult sau mai puțin ușor de sesizat. Una dintre acestea se referă la folosirea animăluțelor de companie, cu mențiunea că aici lucrurile stau ceva mai bine. De altfel, o cercetare de ultimă oră a demonstrat că în cazul în care un copil suferă de o tulburare din spectrul autist, de mare ajutor este și existența unui animal de companie. Copilul va fi capabil să dezvolte în acest fel anumite abilități sociale puternice, va ști să se exprime mult mai ușor.
Comunicarea este mult îmbunătățită
După cum se știe, în cazul copiilor care suferă de autism, problemele cu comunicarea verbală, articulată, sunt primul semn că totul nu este tocmai în regulă cu dezvoltarea armonioasă pe care și-o dorește orice părinte pentru copilul său. De aici și până la diagnosticarea cu autism nu mai este prea mult, de obicei. Cercetătorii susțin că puțini dintre cei care suferă de autism vor ajunge să comunice bine cu cei din jur, și majoritatea va avea în continuare probleme cu dezvoltarea limbajului. Vestea bună este însă că aceste dificultăți ar putea fi depășite cu ajutorul animalelor de companie.
Studii amănunțite
Un grup de cercetători francezi au vrut să descopere dacă prezența unui animal de companie, acceptat de o persoană care suferea de autism, ar avea vreo influență asupra dezvoltării limbajului. Surprinzător pentru unii, perfect normal pentru alții, concluzia la care a ajuns grupul de cercetători francezi se referă la faptul că, în cazul copiilor diagnosticați cu autism, aceștia au parte de o dezvoltare semnificativă a limbajului articulat, dacă după vârsta de 5 ani au drept companion pentru joacă un animăluț de companie.
Relațiile cu ceilalți s-au îmbunătățit
Dar nu numai că a avut loc o îmbunătățire a limbajului. Potrivit cercetătorilor francezi, copiii au început să fie mult mai sociabili, relațiile cu cei din jur s-au modificat semnificativ, erau dispuși să-și împartă lucrurile, și chiar îi puteau consola pe cei din jur dacă aceștia erau supărați. Din păcate, aceste progrese nu s-au înregistrat și în cazul copiilor diagnosticați cu autism în familiile cărora animalul de companie era prezent încă de la nașterea sa.
5 ani, vârsta ideală
În urma studiului s-a ajuns la concluzia că vârsta de 5 ani este ideală pentru a se încerca acest lucru, deoarece acum copilul este mult mai conștient de ceea ce se întâmplă în jurul lui. De asemenea, în acest fel interacțiunea între membrii familiei este și ea accentuată.
Nu contează ce animal este
Se pare că animalele de companie au o mare influență și în cadrul copiilor care suferă de autism. Nu contează ce animal este, copilul va fi mult mai deschis, iar progresele înregistrate de acesta sunt unele remarcabile. Evident, trebuie să aveți grijă ca animalul de companie să nu fie unul cu potențial periculos pentru copil. De asemenea, dacă observați că animalul de companie îi provoacă neliniște sau agitație, mai bine renunțați la această idee.
Cățeii, preferații copiilor
Printre animalele de companie cele mai îndrăgite se numără și câinii. Stăpânii acestora au declarat de multe ori că patrupedele respective sunt ca și ceilalți membri ai familiei. În cazul familiilor cu copii, aceștia din urmă s-au dezvoltat mult mai repede, în sensul că au devenit mai independenți, iar capacitatea lor de a reacționa și socializa cu cei din jur a fost mult mai ridicată.
Abilități sociale mult mai bune
Acest efect l-au observat oamenii de știință și în cazul copiilor care suferă de autism. Potrivit acestora, copiii care de obicei relaționează mai greu cu cei din jur, atunci când au primit un animăluț de companie, un cățelus în cazul nostru, au început să manifeste abilități sociale mult mai bune. Cu toate acestea, oamenii de știință susțin că nu este doar cazul cățeilor. Progrese s-au înregistrat și când a fost vorba de pisici, hamsteri sau alte animale de casă.
”Lubrifianți sociali”
Gretchen Carlisle este cea care s-a ocupat mai mult de acest studiu și care a caracterizat animăluțele de companie prin termenul de „lubrifianţi sociali”. Potrivit cercetătoarei, cel mai bun exemplu este atunci când un animal de companie ajunge într-o clasă sau un parc. Toți copiii au tendința să se strângă în jurul lui și astfel ajung să lege prietenii, să socializeze, să dialogheze. Același fenomen are loc și atunci când este vorba de copii care suferă de autism.
Empatie și capacitate de cooperare
Dar nu numai comunicarea este mult îmbunătățită, în cazul copiilor cu autism și care au de a face cu un animal de companie. Aceștia sunt mult mai cooperanți, mai dornici de a învăța lucruri noi, sunt mult mai empatici, se pot controla mai bine, relaționează mai bine cu cei din jur, dar învață și să-și asume responsabilități, cum ar fi faptul că el este cel care trebuie să umple castronelul cu mâncare.
Precauții
Cu toate acestea, deși există o mulțime de avantaje care rezultă din ajutorul oferit de animalele de companie în cazul celor care suferă de autism, oamenii de știință sunt de părere că există unele precauții în folosirea acestei metode terapeutice. Trebuie să se aibă grijă ca, printre altele, atașamentul față de animalul de companie să nu meargă atât de departe încât compania acestuia să nu fie preferată celei a oamenilor.
